REGIMUL NATIONAL COMUNIST : Nicolae Ceausescu (1965-1989)

National-comunismul - regimul politic al lui Nicolae Ceausescu (1965-1989).

Politica interna

*     1965: se desfasoara Congresul Partidului Muncitoresc Român, care stabileste revenirea la vechea denumire de P.C.R. si alegerea în functia de secretar general al partidului a lui Nicolae Ceausescu. Este adoptata noua Constitutie, prin care România devenea Republica Socialista (R.S.R.).

*     1967: Nicolae Ceausescu este ales presedinte al Consiliului de Stat.

*     Perioada 1965-1971 s-a caracterizat prin:  

-           continuarea procesului de desovietizare si destalinizare început de Gh. Gheorghiu-Dej dupa 1958);

-          relativa îmbunatatire a conditiilor de viata ale populatiei;

-          atenuarea politicii represive a Securitatii, eliberarea si reabilitarea unora dintre detinutii politici;

-           cresterea popularitatii regimului, mai ales în urma exploatarii sentimentelor nationale;

-          apropierea de statele occidentale, reluarea legaturilor politice, economice, culturale cu acestea;

-          distantarea fata de URSS, evidentiata în mod special prin refuzul ca România sa intervina alaturi de statele membre ale Tratatului de la Varsovia, în 1968, împotriva miscarii democratice din Cehoslovacia.

*     Perioada 1971-1989 debuteaza cu "revolutia culturala", de inspiratie chineza si nord-coreeana (exacerbarea culturii comuniste, si a cultului personalitatii lui N. Ceausescu, proiectarea trecerii la o noua treapta a socialismului - societatea socialista multilateral dezvoltata). Elementele definitorii ale acestei perioade sunt:

-          instaurarea dictaturii personale a lui N. Ceausescu (presedinte al Republicii din 1974);

-          promovarea în functiile de conducere a membrilor familiei Ceausescu (socialismul dinastic);

-          reluarea industrializarii fortate si realizarea marilor constructii cu scop propagandistic (Canalul Dunare-Marea Neagra, Casa Poporului - Bucuresti) care determina secatuirea resurselor tarii si cresterea rapida a datoriei externe a României;

-          achitarea datoriei externe (începând din 1980) prin restrângerea drastica a consumului populatiei;

-          scaderea accelerata a nivelului de trai;

-          politica de teroare interna exercitata de securitate si alte institutii ale statului asupra populatiei, reprimarea drastica a revoltelor (greva minerilor din Valea Jiului - 1977, manifestatiile muncitoresti de la Brasov - 1987);

-          initierea programului de sistematizare urbana si rurala care a dus la distrugerrea bisericilor, a centrelor istorice urbane si a satelor românesti;

-          încalcarea flagranta a drepturilor omului;

-          izolarea tarii în relatiile cu statele occidentale;

-          respingerea oricaror sugestii de schimbare a politicii interne (în special dupa 1985, când Mihail Gorbaciov, în URSS, initiaza programul sau de reforme politice si economice).